Arhive lunare: februarie 2017

Otita medie seroasă cronică

Posted on by
Răspunde

Imagine creată de BruceBlaus (Own work) [CC BY-SA 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)], via Wikimedia Commons

Ce este otita medie seroasă cronică ?

Otita medie seroasă (nu serioasă 🙂 ) cronică se referă la prezența unui lichid sero-mucos în urechea medie, pe o perioadă mai mare de 3 luni.

Cum se manifestă otita medie seroasă cronică?

Cel mai frecvent este asimptomatică. Adică nu doare, nu se insoțește de febră, starea generală a pacientului este neinfluențată, nu curge urechea. Se remarcă prin scăderea auzului, pacientul având tendința să dea televizorul mai tare, să ceară mereu să i se repete informațiile în cursul conversațiilor, să pară neatent, distras (tocmai din cauză că nu înțelege bine ce i se spune și se jenează să tot întrebe).

Care sunt cauzele apariției otitei medii seroase cronice?

La baza acumulării lichidului în urechea medie stă o proastă funcționare a trompei lui Eustache (conduct mic musculofibros ce face legătura dintre urechea medie și spatele nasului). În mod particular la copilul mic această trompă are o poziție orizontală și este mai scurtă și mai largă decât la adult, aspecte ce explică o funcționare deficitară a trompei lui Eustache la copil până la vârsta de 7 ani, când începe să aibă caracteristici asemănătoare adultului. La adult iradierea zonei capului este urmată de procese de fibroză mai mult sau mai puțin extinse, care pot îngloba trompa lui Eustache, având ca urmare colectarea lichidului în urechea medie.

Există mai mulți factori care, în asociere, duc la instalarea otitei seroase cronice. Factori individuali sunt vârsta mică a copilului (începând cu vârsta de  4 luni și până în jur de 6-7 ani), sexul (se crede că băieții sunt mai predispuși), prematuritatea la naștere, alergia, imunitatea scăzută, dismorfiile craniofaciale din cadrul sindroamelor genetice ( sdr. Down, palatoschizisul), deviația de sept, predispoziția genetică. Factori externi de risc sunt răcelile repetate, adenoiditele recidivante, frecventarea colectivității,  utilizarea biberonului, refluxul gatro-esofagian, fumatul pasiv, obezitatea, virozele respiratorii, condițiile de viață precare, poluarea,  iradierea.

Cum se stabilește diagnosticul?

Examenul clinic ORL complet poate stabili diagnosticul pozitiv.

Atunci când examenul clinic este neconcludent (deoarece uneori aspectul clinic poate fi de timpan normal) este de mare ajutor timpanograma. Această examinare se face cu un aparat numit timpanometru și măsoară presiunea din urechea medie. Se poate face începând de la vârsta de 6 luni. Deasemenea, pentru că această afecțiune se manifestă în primul rând prin scădere de auz, este necesară efectuarea unor teste de auz.

Există mai multe tipuri de examinări audiometrice, în funcție de vârsta pacientului. Mai frecvent se face audiogramă tonală la copii începând cu vârsta de 5-6 ani și inclusiv la adult. Potențialele evocate auditive și otoemisiunile acustice sunt teste utilizate cu succes în testarea auzului la pacienții ce nu cooperează (copii sub 5 ani, afecțiuni neuropsihiatrice). Absența otoemisiunilor acustice impune efectuarea unei timpanograme pentru stabilirea statutului urechii medii; dacă nu se evidențiază lichid sau alte modificări în urechea medie, se recomanda efectuarea de teste suplimentare de auz, pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Cum putem preveni boala?

Putem preveni boala prin ajustarea factorilor externi și anume: alăptarea la sân minim 6 luni, evitarea biberoanelor și a suzetelor, eliminarea fumatului pasiv, eliminarea mucegaiului din locuința, căutarea unor creșe/grădinițe nu foarte aglomerate, îngrijirea copilului la domiciliu în episoadele de boală acută și convalescență și reintegrarea lui în colectivitate în stare de sănătate, curățarea corectă a nasului.

Există și varianta de vaccinare a copilului împotriva pneumococului, (se crede că este cel mai frecvent implicat în apariția otitei medii). Există 4  tipuri de vaccin: Prevenar heptavalent, care conține 7 antigene pneumococice polizaharidice; Synflorix, decavalent, care conține 10 tipuri de antigene pneumococice polizaharidice, Prevenar 13, 13-valent, care conține 13 tipuri de antigene pneumococice polizaharidice și vaccinul pneumococic polizaharidic 23-valent.Au indicație pentru vaccinarea antipneumococică la sugar și copilul mic Prevenar(între 2 luni-5 ani) și Synflorix( 2 luni-2 ani). Ideal este ca vaccinarea să se înceapă la vârsta de 2 luni.

Există și alte vaccinuri împotriva altor germeni încriminați în apariția otitei seroase, dar a căror utilitate nu a fost net dovedită și nu au fost introduse ca rutină în schemele de vaccinare.

Cum tratăm otita medie seroasă cronică?

Tratamentul poate fi medical sau chirurgical.

Tratamentul medical se poate face cu picături nazale decongestionante(cure scurte), insuflații tubare, crenoterapie( nebulizari sulfuroase, iodate) cu răspuns mai mult sau mai puțin favorabil atât imediat cât și pe termen lung. Deasemenea este important tratamentul afecțiunilor asociate precum alergia, refluxul gastro-esofagian (când este dovedit).

Tratamentul chirurgical se referă la evacuarea lichidului din urechea medie prin efectuarea unei incizii în membrana timpanică (miringotomie simplă) și evacuarea prin aspirare a lichidului, manoperă ce pe termen lung nu are rezultate foarte bune, existând șanse mari de reacumulare a lichidului. Astfel, pe lângă incizia în timpan , montarea unui aerator transtimpanic permite ventilarea urechii timp mai îndelungat, în ideea echilibrării presiunii dintre urechea medie și exterior, îmbunătățirea funcției trompei lui Eustache și refacerea mucoasei din urechea medie. Rezultatele pe termen lung sunt bune. Atunci când există și obstrucție nazală persistentă și respirație orală, se recomandă odată cu montarea aeratoarelor transtimpanice și efectuarea adenoidectomiei, pentru rezultate optime în timp.

Important de reținut este să vă adresați medicului atunci când sesizați orice scădere de auz, senzație de clipocit în ureche, când copilul spune că aude anumite zgomote (greieraș, muzică, etc…). Încercați să nu utilizați diverse leacuri de tipul usturoiului în ureche, conuri de ceară, coif de ziar aprins, etc… pentru că aceste mijloace nu doar că nu tratează dar pot produce alte probleme. Trebuie urmărit de asemenea dezvoltarea limbajului la copil, atenția și orice modificare sesizată trebuie investigată.

Aeratoarele transtimpanice

Posted on by
1

Urechea medie și aeratorul transtimpanic, grafică de BruceBlaus (Own work) [CC BY-SA 4.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)], via Wikimedia Commons

Ce sunt aeratoarele transtimpanice?

Aeratoarele transtimpanice sunt mici tubulețe cu dimensiuni cuprinse între 1 și 2 mm, fabricate din silicon, teflon, titan, fluoroplast, etc… de obicei materiale biocompatibile. Au diferite forme, cel mai adesea se aseamănă cu un mosor.

Ce rol au aeratoarele transtimpanice?

Aeratoarele transtimpanice sunt folosite în tratamentul chirurgical al otitei medii seroase cronice (atunci când în urechea medie exista lichid sero-mucos vechi de peste 3 luni), atât la copil cat și la adult. Au rolul de a egaliza presiunea dintre urechea medie și presiunea atmosferică, asigurând o buna ventilație a casei timpanului și un drenaj optim al secrețiilor de la acest nivel precum și restabilirea funcției trompei lui Eustache. Deasemenea asigură un auz bun imediat, după montarea lor.

Când este recomandat să se monteze aeratoarele?

La copii se recomanda montarea aeratoarelor în cazurile cu otita seroasa cronică, cu durata mai mare de 3 luni, cu peste 3 acutizări în decurs de 6 luni, hipoacuzie de transmisie >35dB cauzată de prezența lichidului în urechea medie.

Vârsta minimă de la care se pot monta aeratoarele este de 1 an, dar se poate și mai devreme la copii cu dismorfie craniofacială din cadrul sindroamelor genetice, pentru a le asigura un auz bun și o dezvoltare normala a limbajului.

Pentru obținerea unor rezultate optime se recomandă ca odată cu montarea aeratoarelor să se efectueze și adenoidectomia (extragerea vegetațiilor adenoide, adică a „polipilor”), profitând de o singura anestezie generală. Evoluția ulterioară este net mai buna decât în situațiile când doar se montează aeratoarele.

La adult otita seroasă cronică este o entitate mai rar întâlnită decât la copil, fiind asociată cel mai adesea cu starea post-radioterapie (în tumorile capului) sau cu tumori ale nasofaringelui. În aceste situații se preferă montarea aeratoarelor de lungă durată.

Ce fel de anestezie implică montarea aeratoarelor?

Simpla montare a aeratoarelor transtimpanice la copil necesită analgosedare iar la adult și copilul mare se poate face cu anestezie locala, sub microscop sau cu ajutorul unor lupe sau cu ajutorul endoscopului.

Când pe lângă montarea aeratoarelor se face și intervenția de extragere a vegetațiilor adenoide și/sau micșorarea amigdalelor se recomanda anestezia generală cu intubație atât la copil cat și la adult.

Cât se mențin aeratoarele?

La copil, aeratoarele se evacuează spontan în majoritatea cazurilor. Se vor face controale periodice, inițial la câteva săptamâni postoperator apoi la 3-6 luni. Exista și situații când aeratoarul nu se evacuează spontan și atunci va fi extras de medic.

La adult, în otita medie cronică apărută după radioterapie aeratoarele se vor menține timp îndelungat (funcția trompei lui Eustache de a menține presiunea urechii medii fiind compromisă prin procesul de fibroză).

Ce se întâmplă după evacuarea aeratoarelor?

De cele mai multe ori, când aeratorul este evacuat spontan, membrana timpanică se vindecă spontan, rezultând un timpan integru și o ureche medie normal funcțională.

Se poate și că după evacuarea aeratorului, să revină otita seroasa și să fie necesara remontarea aeratorului (acest lucru e mai frecvent când exista patologie asociată ce întreține disfuncția tubară: alergii, deviații de sept, dismorfii craniofaciale, reflux gastro-esofagian, etc…)

Când aeratorul este evacuat  de către medic, rămâne o perforație ce va fi urmărită în timp chiar ani de zile deoarece tendința naturală este spre închidere spontana. În funcție de vârsta pacientului, se va practica sau nu o miringoplastie simplă. Dacă copilul este mic, se poate aștepta mai mult timp, deoarece urechea la copil este instabilă, și tentarea unei mirigoplastii la varsta mică poate duce la complicații mai degrabă decât la vindecare.

Complicații și sechele

Otoreea (scurgerea de secreții din ureche) poate fi tranzitorie postoperator, însă netratata se poate transforma în otoree cronică și otita medie cronică supurata. Tratamentul poate fi doar local prin aplicarea de picături auriculare sau pe cale generala în cazurile mai grave, ce nu răspund la tratamentul local.

Timpanoscleroza, atrofia membranei timpanice, pungile de retracție (zone ale membranei timpanice cu rezistența scăzută, ce se aspiră înspre cavitatea urechii medii datorită presiunii negative) sunt urmări ce pot să apară în timp, și după evacuarea aeratoarelor; apariția acestor sechele predispun pacientul la riscul de a dezvolta patologie otică și în următorii ani (adolescență, adult).

Perforația persistentă apare mai frecvent când aeratorul a fost îndepărtat de către medic. Când se evacuează spontan de obicei membrana timpanica se vindeca spontan. Se poate tenta miringoplastia simplă cu grasime/scotch/gelfoam, cu condiția ca funcția trompei lui Eustache sa fie integră, altfel poate apare rejetul grefei sau otita seroasa recidivanta.

Evacuarea prematura a aeratorului poate surveni dacă montarea nu a fost corecta, dacă a apărut un proces supurativ acut al urechii medii, dacă exista fenomene de atrofie a membranei timpanice preoperator.

Blocarea aeratorului cu secreții, ceara, cheag de sânge, țesut de granulație, polip. Se va încerca toaletarea mecanică sau prin instilații de picături auriculare sau chiar înlocuirea drenului.

Alunecarea drenului în urechea medie se întâmplă foarte rar; intraoperator se încearcă să se scoată afară, dacă se produce mai târziu, se poate lăsa pe loc și urmării periodic urechea.

Important este ca pe toată perioada prezentei aeratoarelor să nu intre apă în urechi, acestea se vor proteja cu dopuri de urechi (din ceară, silicon, burete, etc…). Deasemenea trebuie evitat scărpinatul în urechi cu degetul sau alte obiecte.

Orice scurgere din ureche trebuie sa fie examinată de medicul specialist și tratată corespunzător.

Orice scădere de auz trebuie diagnosticata, investigată și tratata corespunzător, auzul fiind unul dintre cele mai importante simțuri al omului, esențial pentru integrarea noastră în societate, în dezvoltarea limbajului expresiv și a comunicării. Atunci când este cazul, aeratoarele transtimpanice reprezintă o soluție simplă, rapidă și temporară pentru rezolvarea problemelor de auz. Mai mult, rezolvând problemele de auz la timpul potrivit, prevenim apariția altor boli mai complicate ale urechii, boli ce duc la scădere iremediabilă de auz.

Acest articol este scris cu scopul de a aduce informații avizate pacienților, pentru a accepta mai ușor și cu încredere sfaturile medicale, pentru a lupta împreună, medic și pacient, să prevenim boala, să promovăm sănătatea și bucuria de a trăi.