Apneea in somn

Ce este apneea obstructiva in somn?

apneea-in-somn

Cred ca nu exista casa in care sa nu fie cel putin un „sforaitor” si de aceea mi-am propus sa va explic cat mai pe inteles ce probleme pot aparea in timp datora te apneei de somn.

In general, termenul de Apnee obstructiva in somn se refera strict la oprirea respiratiei in timpul somnului (cateva secunde la copil, minim 10 secunde la adult) insa exista stari precursoare acestui fenomen, precum snorringul (sforaitul) sau sindromul de hipoventilatie restrictiva nocturna (cand scade ritmul respirator si cresc pauzele dintre respiratii fara a fi asociata vreo afectiune pulmonara).

Toate cele trei stari duc in timp la scaderea comfortului de viata. Pacientii pot fi la orice varsta, de la copii foarte mici la foarte varstnici. Ma voi referi in continuare la pacientii pediatrici.

Foarte des aud parinti care spun ca pruncul lor sforaie sau chiar mai mult, are momente cand respira foarte greu sau chiar se opreste complet din respirat pentru cateva secunde.

La ce trebuie sa fie atenti parintii?

  • in timpul somnului trebuie urmarit daca copilul doarme cu gura deschisa, daca sforaie, daca se modifica ritmul respirator in sensul raririi ritmului sau chiar oprirea pentru cateva secunde a respiratiei (chiar si numai 3-5 sec).
  • fenomenele descrise mai sus se insotesc de hipoxie (scaderea aportului de oxigen) sau chiar anoxie (lipsa totala de oxigenare) in cazurile de apnee cu scaderea concentratiei de oxigen in sange  si tulburari ale schimburilor gazoase (intre oxigenul care trebuie absorbit si dioxidul de carbon ce trebuie eliminat) la nivel celular.
    Desigur, nu va simti copilul fix cum sufera celulele din cauza scaderii oxigenarii insa se va manifesta prin: somn neodihnitor cu treziri frecvente, transpiratii nocturne, agitatie, dormitul in diferite pozitii, enurezis (face pipi in somn, la o varsta la care nu mai este normal sa se intample asta), efort repirator crescut cu modificari ale cutiei toracice.
  • in timpul zilei urmariti daca copilul  respira pe gura, daca prezinta obstructie nazala , voce nazonata, dureri de cap la trezirea din somn, somnolenta, oboseala si irascibilitate, agitatie psiho-motorie.

Pe termen lung, pe fondul oxigenarii insuficiente a sangelui, pot sa apara: complicatii cardiopulmonare, dificultati de dezvoltare , tulburari neurocognitive si de comportament (hipereactivitate, agresivitate, deficit atentional, deficit de invatare si concentrare).

Cu alte cuvinte, scade drastic calitatea vietii atat a copilului cat si a parintilor.

Care sunt cauzele ?

  • hipertrofia adenoidiana (marirea in volum a „polipilor” sau mai corect a amigdalei faringiene sau a vegetatiilor adenoide) si amigdaliana este una dintre cele mai frecvente cauze;
  • anomaliile craniofaciale: forma si dimensiunea maxilarului, a mandibulei, a limbii. Aceste anomalii se pot asocia cu afectiuni ale sistemului nervos central cu afectarea tonusului faringian. In aceste cazuri, fenomenele de apnee pot persista si dupa adenoamigdalectomie;
  • apneea obstructiva brusc instalata asociata afectiunilor acute cu hipertrofie acuta a tesutului limfatic orofaringian (mononucleoza infectioasa, diferite tumori) sau in rinita alergica.
  • boli metabolice, obezitatea

Ce sa facem?

Daca ati constatat prezenta manifestarilor descrise mai sus la copilul dumneavoastra, este bine sa mergeti la medic (pediatru, ORL-ist, pneumolog) pentru a fi corect diagnosticati.

Este important ca diagnosticul sa fie pus cat mai precoce, pentru a se lua masuri terapeutice si pentru a preveni aparitia complicatiilor.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei (ceea ce relatati dvs. despre copil), a examenului clinic, a polisomnografiei ( inregistreaza undele creierului, nivelul oxigenului din sange, ritmul inimii si al respiratiei, precum si miscarea ochilor si picioarelor, din timpul somnului, monitorizeaza etapele si ciclurile somnului pentru a identifica daca si cand modelul somnului este intrerupt si de ce).
Polisomnografia se face de obicei intr-o unitate medicala specializata, intr-un spital sau un centru pentru afectiuni legate de somn; nu se practica de rutina in tara noastra, se face in situatii precum: anomalii craniofaciale, afectiuni neuromotorii, boli sistemice asociate, la pacienti cu istoric incert, in urmarirea postoperatorie a pacientilor la care simptomatologia persista mai mult de 4-6 saptamani postoperator (pacienti cu cord pulmonar cronic, varsta sub 1 an, pacienti cu sidrom apnee in somn severa)

Ce se intampla fara tratament?

Fara tratament, evolutia este una lenta spre instalarea complicatiilor: cord pulmonar cronic, cu marirea inimii drepte, deficit sustinut de atentie, dificultati de invatare si concentrare. Deasemenea s-au facut studii care sustin ca persoanele care sufera de obstructie respiratorie cronica in primii ani de viata, netratate, la maturitate vor dezvolta hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, apnee in somn in proportie mai mare decat populatia generala.

Ce variante terapeutice avem la dispozitie?

Tratamentul poate fi chirurgical si exista mai multe proceduri care se pot efectua, de la caz la caz:

  • adenoidectomia singura sau asociata cu amigdalectomia, de departe este metoda cea mai raspandita
  • reductia amigdaliana prin radiofrecventa sau amigdalotomia este o metoda mai noua, cu rezultate bune
  • uvulopalatofaringoplastia se practica mai frecvent la adulti, la copii insa doar in anumite cazuri ce asociaza deficit neuromotor si la care simpla adenoamigdalectomie ar fi insuficienta.
  • chirurgia de reducere a limbii-la pacientii cu macroglosie(sindrom Down, sindrom Beckith-wiedeman, hipotiroidism)
  • traheostomia
  • chirurgia de corectare a anomaliilor craniofaciale ( tehnici de avansare a mandibulei, suspensia limbii)
  • tratamentul chirurgical al : atreziei/stenozei choanale, deviatiei de sept, tumorilor nazale

Tratamentul conservativ, nechirurgical vizeaza:

  • imbunatatirea respiratie prin sisteme de ventilare cu presiune pozitiva controlata in timpul somnului;
  • suplimentarea oxigenului in timpul somnului
  • administrare de corticosteroizi in afectiunile acute infectioase(mononucleoza infectioasa) sau alergice(rinita alergica);
  • tratament ortodontic
  • scadere in greutate

De retinut este faptul ca lipsa de oxigenare este periculoasa, ducand in timp la scaderea comfortului de viata. Orice tulburare respiratorie trebuie investigata, diagnosticata si tratata de catre medic, cu colaborarea parintilor.

„Polipii” copilului: ce sunt si cum ii tratam?

adenoid_faceMulti parinti sunt trimisi la specialistul ORL pentru a afla daca  micutul lor are sau nu „polipi” . Acesti „polipi” se numesc in realitate vegetatii adenoide si sunt formati din tesut limfatic (de aparare) situat in spatele nasului. Acest tesut se inflameaza ori de cate ori copilul raceste, fiind, ca si amigdalele , o prima poarta de aparare impotriva microbilor. Prin urmare cu cat copilul raceste mai des, cu atat mai mult exista posibilitatea ca aceste vegetatii adenoide sa se mareasca si prim marirea lor sa produca obstructie nazala ( adica imposibilitatea de a respira pe nas) precum si secretii mucoase sau muco-purulente abundente, sforait, respiratie orala, otita medie congestiva sau seroasa, etc…

In mod obisnuit, vegetatiile adenoide regreseaza/involueaza cu cresterea copilului, ajungand ca la 15-17 ani sa fie ca si cum nu au fost. In mod particular, exista persoane asa zis „limfatice” care prezinta o predispozitie spre inflamarea cronica a vegetatiilor adenoide, a amigdalelor; acesti copii dezvolta Adenoidita cronica, adica inflamarea permanenta a vegetatiilor adenoide (nu doar in episodul de boala acuta), care in timp prin obstructia nazala pe care o produc si implicit hipoxia rezultata, creeaza probleme in dezvoltatrea psihosomatica a copilului. Copilul dezvolta rahitism, malformatia toracelui in carena, malformatia faciesului: „facies adenoidian” ( prognatism maxilar, gura cascata, ochi incercanati, infundati in orbita,  bolta palatina ogivala, dinti vicios implantati). Deasemenea micul pacient prezinta deficit de atentie si intarziere in dezvoltarea intelectuala .

Ce ne facem cu un copil care receste frecvent?

In primul rand, nu e bine sa se faca abuz de antibiotice(adeseori aud parinti care imi spun ” eu merg la medicul de familie si ii spun ce antibiotic sa imi scrie”). Apoi trebuie acordata multa atentie igienei nasului (invatati copilul sa isi sufle nasul, pe rand, fiecare nara in parte, si folositi aspiratorul doar cand nu se poate altfel), precum si a mediului in care tinem copilul ( lasati casa la aerisit!  uscati rufele in balcon, nu in casa; faceti dus copilului, nu baie si cel mai important Nu duceti copilul in gradinita/cresa ; tineti-l acasa pana se face bine, insemnand ca nu mai este febril, nu mai are secretii nazale , se poate odihni , nu tuseste ).

Pe langa igiena locala care este esentiala in reusita tratamentului, exista tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare(ibuprofen), mucolitice(variante naturiste: sinupret, sinus stop sau variante de sinteza: mucosolvan junior, erdomed, fluimucil, acetilcisteina, humex), dezinfectante locale nazale(apa de mare), decongestionante nazale( vibrocil, bixtonim xylo, nasic, in concentratii adaptate copiilor, si fara a depasi 7 zile de utilizare), solutiile cu antibiotice pentru instilatii nazale(maxitrol, betabioptal)-acestea din urma eu evit sa le recomand deoarece au in compozitie metil celuloza, derivat glucidic, care de altfel reprezinta si un bun mediu de cultura pentru bacterii, prin urmare nu vad beneficiul, sa nu mai mentionez ce gust au  – va poftesc sa le incercati ! Aceeasi teorie o vad valabila si in cazul dropsurilor de supt pentru gat: mult zahar, multe calorii, ceva anestezina care produce oarecare ameliorare temporara si cam atat.

Tratamentul antibiotic este recomandat la temperatura peste 38,5 , care nu se amelioreaza fara antitermice, si este bine sa va fie recomandat de medic si nu dvs. sa il recomandati medicului.

Tratamentul chirurgical intra in discutie atunci cand episoadele de adenoidita acuta se complica cu otita medie acuta (mai mult de 4 episoade/sezon)pana la 4 ani; dupa 5 ani sunt mai vizibile semnele de facies adenoid,  oboseala si neatentia copilului. Se poate realiza in anestezie generala sau locala, in functie de serviciul la care va adresati. Spitalizarea dureaza putin timp, iar ingrijirea postoperatorie poate fi acordata si de catre familie: alimentatie cu alimente semisolide, la temperatura potrivita, igiena nasului si gatului.

Dar sa nu credeti ca operatia rezolva pe veci problemele! Aceleasi probleme de igiena se impun in continuare, si in plus copilul trebuie educat sa respire pe nas( el fiind obisnuit pe gura pana la operatie); exista exercitii specifice pentru dezvoltarea si tonifierea muschilor respiratori, pe care trebuie sa le exerseze copilul. Deasemenea, atat la cei adenoidectomizati cat si la cei neoperati, este important sa fie dusi atat vara cat si iarna la munte iar vara la mare (Marea Neagra e de preferat altor locatii exotice din cauza aerosolilor pe  care ii produce), in statiuni de deal cu ape sarate, sulfuroase(Tusnad, Govora, Herculane). Vitaminoterapia si preparatele ce ajuta la cresterea imunitatii sunt deasemenea de real folos. Deasemenea si poate cel mai important aspect este stilul de viata in cadrul familiei: alimentatia cat mai naturala, cu alimente proaspete, preparate in casa, cat mai putin fast- food, cat mai putine dulciuri, evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara (al parintilor), si insist asupra igienei nasului, a aerisirii casei si a respectarii perioadelor de boala si de convalescenta ale copilului(o refacere completa dupa un episod de boala va face un copil mai rezistent).

Pentru decizia tratamentului potrivit va rog sa va adresati medicului de familie si specialistului.

Edemul de lueta (inflamarea acuta a omusorului din gat)

In ultima perioada, nu rare au fost cazurile de edem acut al omusorului.

Exista mai multe cauze, dar eu vreau sa vorbesc in acest articol despre situatiile declansate de abuzul alimentar.

DA! abuzul alimentar poate duce la instalarea Edemului acut de lueta, edem care poate deveni periculos prin extinderea la regiunile invecinate(laringe), putand provoca insuficienta respiratorie acuta.

Cand ma refer la abuz alimentar ma gandesc la mancat mult cantitativ si calitativ(amestec de mancaruri), gras si udat cu „ceai popesc” sau tarie.  Toate aceste combinatii provoaca reflux alimentar hiperacid care produce o reactie chimica precum o arsura asupra mucoasei faringiene si duce la edemul acut al acesteia  (luetei=omusorului). Asemenea rectie poate produce si varsatura .

Ca si simptome , pe langa starea de rau general data de hiperalimentatie, veti simti ca aveti ceva umflat in gat ( omuletul poate ajunge pana la 3-4 cm)care va doare, va inneaca, simtiti ca nu aveti destul aer.

Ce sa nu faceti: nu trageti gatul, nu strigati, nu va bagati degetele pe gat sa incercati sa scoateti ce v-a crescut acolo, nu pierdeti timpul ci prezentati-va in serviciul de urgenta pentru a fi examinat si a primi tratament de urgenta (eventual internare in functie de gravitatea simptomatologiei).

Ca masuri generale de preventie/tratament va recomand: evitarea abuzurilor alimentare; consumarea cu moderatie a bauturilor alcoolice, carbogazoase, reci; mancati incet si mestecati bine alimentele; in perioada de boala evitati orice alimente dure; preferati mancarurile moi, pastoase, piureurile, supele; evitati fructele si legumele acide, de preferat bananele, merele coapte, sucul de morcovi crud.

Alaturi de masurile igieno-dietetice in general se recomanda un antibiotic(amoxicilina si acid clavulanic), un antiinflamator steroidian (insotit de dieta fara sare) si un protector gastric (inhibitorii de pompa de protoni-omeprazol, lansoprazol, esomeprazol…)

Cum am spus deja, repet ca trebuie sa va adresati serviciului de urgenta pentru orice semn de sufocare sau imposibilitate de inghitire (disfagie).

Dopurile de ceara

De ce fac dopuri de ceara in urechi?

Una din cele mai frecvente intrebari pe care o adreseaza pacientii atunci cand sunt diagnosticati cu dop cerumen  auricular este: „cum e posibil sa am dop de ceara , pentru ca eu ma curat zilnic cu betisoarele speciale de urechi?”

In general cu betisoarele de urechi este bine sa curatam doar pavilionul auricular si vestibulul auricular (adica exact orificiul de intrare in conductul auditiv). Nu este voie sa intram in conductul auditiv cu betisorul din mai multe motive:

1. impingem cerumenul inspre timpan, manevra care favorizeaza formarea dopului sau chiar aplicarea direct pe timpan a cerumenului , facand dificila indepartarea acestuia chiar si de catre specialist.

2. se pot produce leziuni de grataj (scarpinatu’:)) la nivelul tegumentului din conductul auditiv, favorizand infectiile cu germenii de vecinatate (otita externa difuza).

3. se pot intampla accidente ca: perforarea timpanului, luxarea lantului osicular din casa timpanului si chiar fisuri de fereastra ovala cu modificari vestibulare si care pot necesita tratament chirurgical.

Pe de alta parte, exista o orecare predispozitie spre a face dopuri de cerumen la pacientii cu diverse patologii asociate in sfera ORL, care se insotesc de tulburari de ventilatie  a urechii (deviatia de sept, rinitele cronice, vegetatiile adenoide hipertrofice – in popor sub denumirea de polipi-, otitele cronice, etc…).

Cele mai frecvente simptome sunt:

-senzatia de ureche infundata (debutata de multe ori brusc dupa dus/baie/piscina)

-senzatia de corp strain in ureche (care in functie de cum se misca, infunda sau desfunda auzul)

-senzatia de durere / presiune, localizata sau difuza .

Tratament

Ca si tratament, multi pacienti se adreseaza in prima faza farmacistului, care desigur, recomanda un spray auricular, cu care pacientul se da fara a obtine vreo ameliorare, ci din contra, urechea se infunda si mai tare.(nu vreau sa critic vreo firma anume, insa uitati-va doar pe ingredientele acestor spray-uri auriculare si ganditi-va dumneavoastra cum e posibil sa dizolve ceara apa de mare sau chiar alcoolul?)

Dupa ce s-au infundat bine urechile, pacientii se prezinta la medic. Aici sunt consultati si  diagnosticati . In functie de vechimea dopului se recomanda inmuierea acestuia cu ulei caldut(alimentar),sau cu o solutie auriculara medicamentoasa (daca este o otita cronica cu dop)si pacientul revine pentru spalatura sau aspiratie(daca este otita cronica cu dop).

Ceea ce trebuie sa retineti este ca: nu aveti voie sa umblati in ureche cu betisoare; daca timpanul a fost vreodata spart, sau urechea operata nu acceptati sa vi se faca spalatura auriculara; daca stiti ca faceti dopuri in urechi, inainte sa mergeti la spalatura inmuiati dopul cu ulei caldut(3×5 pic/zi, 2 zile); in general, persoanele predispuse la dopuri auriculare este bine sa faca un control ORL tot la 6 luni;

Ce sa fac sa  nu mai fac dopuri de ceara in urechi?

In primul rand ar trebui tratate afectiunile predispozante, mentionate mai sus; trebuie restransa actiunea cu betisoarele de urechi; un leac babesc de prevenire a formarii dopurilor la cei predispusi este picurarea a 2-3 picaturi de ulei dupa fiecare baie si apoi stearsa urechea doar in vestibul cu un prosop/stergar; este importanta si igiena nasului, curatarea zilnica de secretii asa cum am mai discutat si facilitarea respiratiei nazale.

Pentru orice problema, nelamurire, nesiguranta, adresati-va medicului.

Nasul infundat

Nasul infundat este cel mai adesea semnul de inceput al unei infectii de cai respiratorii superioare.

Este bine de stiut ca daca secretiile nasosinusale stagneaza la locul unde sunt produse, duc la infectie, inflamatie si implicit la instalarea unui cerc vicios.

Prin urmare ,fie adulti, fie copii trebuie sa ne desfundam nasul prin :

  • irigatii nazale cu apa salina(de mare/ser fiziologic sau chiar preparata la domiciliu prin adaugarea unei lingurite rase de sare la o cana de apa clocotita
  • daca starea de infundare persista este bine sa folosim si un decongestionant nazal(dar nu abuziv, adica nu mai mult de 5 zile sau dupa sfatul medicului)
  • suflatul nasului corect: fiecare nara pe rand; la copii mici secretiile se aspira fie cu pompa mecanica(clasica) fie cu pompa electrica, (atasata la aspiratorul casnic)- este important ca micutii sa fie invatati de mici sa isi sufle nasul corect iar folosirea aspiratorului nazal sa fie limitata la minimul necesar.
  • aerosolii chiar si numai cu ser fiziologic sunt benefici atat pentru copii cat si pentru parinti iar inhalatiile sunt potrivite pentru pacienti adulti, non-astmatici; de retinut ca dupa fiecare sedinta de aerosoli/inhalatii este bine sa stam in casa cateva ore.

Prevenirea otitei de piscina – sfaturi utile

Cati dintre noi, adulti sau copii , nu am patit ca macar o data sa ne doara fulgerator urechea dupa o super distractie la piscina, dupa un concediu la mare, dupa o baie in lacul de langa oras sau chiar si numai dupa un dus acasa?

Multi dau fuga la urgenta, iar altii indura cateva zile pana fie trece fie  se agraveaza.

Ce cauzeaza in fapt suferinta dumneavoastra? simplu: apa ramasa in urechi, cauzand  infectie , inflamatie locala, secretie .

Ce este de facut pentru a preveni „bucuria”? Iata cateva sfaturi cat se poate de utile si la indemana oricui:

-uscati urechile bine cu un prosop, fara a-l introduce prea mult in ureche

-uscati urechile cu uscatorul de par (trageti de pavilionul urechii inapoi si lasati aerul cald sa isi faca treaba ,de la o distanta de minim 30 cm pentru a nu va arde, 30 sec-1 minut)

-puneti o bucata de vata mai consistenta  cu alcool sanitar in conductul auditiv, astfel incat sa o mai puteti scoate 🙂 si lasati-o pe loc minim o ora

-picurati 3-4 picaturi de alcool boricat 4% in fiecare ureche

Una din sugestiile de mai sus este suficienta pentru prevenirea neplacerilor.

Daca in ciuda masurilor de prevenire veti avea simptome de otita (durere, senzatie de infundare, secretii) consultati medicul specialist ORL.